ACCEPTARE si EMPATIE

Sunt voluntar activ la linia verde de la sfarsitul lunii mai a acestui an. Primul sentiment pe care l-am avut cand am venit pentru prima oara la training a fost de indoiala, ma gandeam, cu toate ca eram la sfarsitul primului semestru de masterat in psihologie, ca nu ai cum sa ajuti o persoana sa vrea sa traiasca, prin intermediul telefonului, cand nici nu stii unde este sau ce face propriu-zis chiar in momentul convorbirii. Mi-a fost de ajuns prima ora de training pentru a incepe sa inlatur acea indoiala cu care am pornit la drum. Dupa ce a vorbit Doamna Cozman si Doamna Herta, plus interventia voluntarilor mai vechi, am simtit cum se deschide o usa in capul meu… si incet, incet am ajuns sa vad cum se materializeaza dorinta de a ajuta si dorinta de a fi ajutat, in viata.

Nu este usor sa fi voluntar in acest domeniu, dar este suficient sa apreciezi viata si sa iti doresti sa faci ceva si pentru oamenii care de cele mai multe ori nu gasesc intelegere si sprijin in alta parte. In momentul in care se sfarseste un apel si omul din cealalta parte a liniei iti multumeste ca l-ai ajutat sa treaca peste dorinta de a-si face rau si de a renunta la viata, este un sentiment care te face sa iti doresti sa poti face si mai mult, si mai mult si iti aduce bucuria ca cel putin in acea seara nu se va mai sfarsi tragic o viata care inca nu trebuie sa se stinga.

Implinirea pe care o simti de fiecare data cand vorbesti cu cineva si se creeaza o conexiune este de neegalat. Este foarte important ca de fiecare data cand purtam o conversatie cu cineva, sa deschidem pe langa urechi si inima, pentru ca se simte si conteaza. Nu ar trebui sa ne intereseze contextul sau relatia pe care o avem cu persoana cu care discutam, pentru ca fiecare dintre noi sa poata sa fie un sprijin, o pata de alb in negura celuilalt. Asta ar trebui sa gasim fiecare in interiorul nostru, pentru ca este acolo si nu e nevoie nici de facultate, nici de training specializat pentru a fi OM cu cel de langa tine. Cuvintele cheie dupa care eu ma ghidez in viata, si sunt mai mult decat multumita de alegerea lor. sunt ACCEPTARE si EMPATIE.

Este intr-adevar obositor sa nu dormi noptile si sa iti sara inima din piept la fiecare apel, pentru ca vrei sa ajuti cum poti mai bine, si speri ca persoana cu care vorbesti si pe care o asculti sa fie receptiva, dar daca este vointa, este si putere, iar vointa este de cele mai multe ori prezenta din partea interlocutorilor, iar din partea noastra, daca nu ar fi, nu am mai fi aici. Din punctul meu de vedere, la aceasta linie ne-am strans oameni care vor si pot, pe care ii apreciez si vreau sa le multumesc ca nu lasa nopti in care linia sa fie muta si in acelasi timp cred ca mai sunt si altii care poate inca nu stiu de existenta noastra sau au parte de aceeasi indoiala care am avut-o eu, daca este asa, eu zic totusi ca merita incercat, pentru ca numai impreuna putem fi mai puternici si cu mai multe resurse pentru cei la nevoie. Va multumesc!