Depresia nu este o amenintare pentru populatie!

Asociația germană pentru Psihiatrie, Psihoterapie și Medicină Psihosomatică (DGPPN), Asociația germană a Specialiștilor în Neurologie și Psihiatrie (BVDN) și Asociația germană a Specialiștilor în Psihiatrie și Psihoterapie (BVDP) își exprimă regretele pentru tragedia prăbușirii avionului Germanwings 4U9525 și condoleanțe celor îndoliați.

Rudele, dar și întreaga populație vor o explicație pentru acastă tragedie: ce a motivat copilotul să prăbușească probabil intenționat un avion plin de pasageri?

Discuția publică, bazată aproape exclusiv pe speculații, s-a focusat prompt pe diagnosticul de depresie, care i-ar fi fost pus copilotului acum câțiva ani. DGPPN, din poziția unei asociații profesionale, este de părere că este injust să se discute, fără o cunoaștere exhaustivă a cazului, posibilul rol al unei afecțiuni mentale în presupusa decizie a copilotului de a prăbuși avionul. Există informații lipsă din istoricul personal și medical al copilotului: dezoltarea personală, particularitățile de personalitate, condițiile de viață, antecedentele personale patologice, tratamentele urmate, medicația administrată în perioada premergătoare tragediei. Doar în cazul integrării în context a acestor informații s-ar putea stabili o relație cauzală boală mentală – acțiune, astfel, în prezent, opinia publică este prematură și bazată preponderent pe speculații.

Pentru orice afecțiune mentală, diagnosticul presupune un tablou de simptome care se dezvoltă pe fondul dezvoltării mentale particulare, a stresorilor psiho-sociali și factorilor predispozanți biologici. La unele persoane cu o tulburare mentală acută, spre exemplu, o tulburare de personalitate cu afectarea stimei de sine, ambiție excesivă și un context actual stresant pot reprezenta în mai mare măsură substratul unor acțiuni, decât comorbiditatea psihiatrică. Aceste aspecte, alături de numeroase altele, ar trebui integrate în discuția privind motivația copilotului.

În jur de 90% din cele aproximativ 10.000 de cazuri anuale de suicid din Germania sunt pe fondul unor tulburări mentale nediagnosticate sau incomplet tratate. Aceste cazuri de suicid sunt aproape exclusiv înfăptuite de persoana afectată strict asupra propriei persoane. ”Murder-suicide”, crima urmată de suicid – situația în care suicidul este precedat de omorul altei / altor persoane, este foarte rară. În astfel de cazuri, victimele sunt în general persoane apropiate suicidarului, pe care acesta nu dorește să le lase în urma sa, într-o situație pe care o consideră deznădăjduită. Din nici un punct de vedere presupusele acțiuni ale copilotului Germanwings nu urmează acest model. Cazurile prăbușirii probabil intenționate a unui avion de pasageri de către pilot sunt extrem de rare. La nivel global, doar într-un singur caz suicidul poate fi demonstrat ca fiind cauza prăbușii unui avion.

În discuția publică, impresia este greșit orientată către faptul că boala mentală, în acest caz una din cele mai frecvente – depresia, reprezintă o amenințare asupra populației generale și sunt necesare măsuri de protecție față de cei suferinzi de o afecțiune mentală. Aceștia din urmă (mai mult de 25% din populație, atât în UE, cât și în SUA) sunt, în consecință, public discriminați.

Sentimentele de rușine și anxietate față de boala lor mentală, pe care mulți oameni încă le au, și dorința de a-și ascunde afecțiunea sunt întărite de raportările recente privind cazul în discuție. Scade astfel dorința și motivația persoanelor de a utiliza metode de tratament (medicație și psihoterapie) disponibile și eficiente. În prezent, mult mai puțin de 50% din cei diagnosticați cu depresie, spre exemplu, cer ajutor medical, din cauza, printre altele, a dezavantajelor pe care le-ar aduce cunoașterea diagnosticului lor de către alții. Stigmatziarea publică a pacienților psihiatrici, a posibilelor pericole pe care aceștia le-ar putea reprezenta, a fost exacerbată recent și de vocile din sfera politicului. Politicieni în funcții de conducere cer încălcarea confidențialității medic-pacient dacă pacienții cu boală mentală sunt în funcții cu o mare responsabilitate. Astfel de cereri pot reprezenta o încălcare a drepturilor bolnavilor psihici și sunt amenințătoare pentru relația medic-pacient. Ele vor avea ca și rezultat apelarea mult mai rar la ajutor a bolnavilor și probabil prea târziu. Dacă un medic consideră că un pacient reprezintă un potențial risc pentru el sau pentru cei din jur din cauza bolii sale mentale, doctorul este obligat conform legilor profesiei sale să ia măsuri protective. Dacă există există riscuri legale (spre exemplu viața unei persoane), confidențialitatea medicală își pierde valoarea. Din punct de vedere legal, un medic poate aplica legile țării privind sănătatea mentală, cu privire la internarea imediată într-o instituție securizată de psihiatrie.

O informare publică optimă ar duce la înlăturarea ideii de ”subiect tabu” privind boala mentală și la identificarea corectă de către medici a riscurilor sociale și profesionale ale pacienților.

Membrii DGPPN, BVDN și BVDP își exprimă încă o dată compasiunea față de rudele victimelor prăbușirii avionului Germanwings și recomandă evitarea explicațiilor speculative și premature privind motivația copilotului și rolul bolii mentale în presupusa sa decizie.

Una din 4 persoane la nivel global va fi afectată la un moment dat în viața sa de o boală mentală și nu trebuie discriminată sau stigmatizată public. O așa-zisă obligație de a raporta boala mentală şi încălcarea confidențialității medic-pacient va crește frica și rușinea celor cu afecțiuni psihice și va împiedica apelarea la tratament. La cei suferinzi de boală mentală este imperios necesară diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Declaratia in limba engleza, AICI.

SOS 0800 801 200