Barca

Atunci când mă aflu într-un moment de suferință, îmi imaginez că mă aflu într-o barcă, în mijlocul lacului. Am în fiecare mână o vâslă și vâslesc ca să ajung la malul cu iarbă verde și flori albe. Este greu să vâslesc, de fiecare dată când vâslesc barca se înclină un pic înspre apă, și am impresia ca o să se răstoarne cu mine. Dar apoi barca se echilibrează. Apoi vâslesc cu cealaltă mână și iar am impresia că o să cad cu tot cu barcă. Dar apoi, barca se echilibrează din nou.
Chiar dacă am senzația că o să cad în apă, trebuie să continui să vâslesc. Chiar dacă îmi obosesc brațele, trebuie să vâslesc in continuare. Doar așa voi ajunge la mal. Dacă mă dau bătută, voi rămâne sigur pe lac, și nu vreau asta. Eu vreau să ajung la mal. Chiar dacă pe lac e frig, chiar dacă vântul începe să bată și îmi zboară pălăria, eu trebuie să vâslesc în continuare.
Poate că îmi este greu să îmi imaginez malul înflorit la care vreau să ajung, poate că am vâslit de atât de mult timp că am uitat cum arată malul lacului. Dar trebuie să continui. Chiar dacă începe să plouă, trebuie să iau găleata și să dau apa afară. Trebuie să continui, pentru că nu știu niciodată ce mă va aștepta pe mal: fluturi colorați care zboară din floare în floare, o căprioară cu puiul ei sau poate doar o pătură moale pe care să mă odihnesc. Pentru toate aceste posibilități, trebuie să vâslesc în continuare.

love-my-life

SOS 0800 801 200