SINGURĂTATE și CONEXIUNI

Am început pregătirea pentru a răspunde la Telefonul Verde acum aproape un an și jumătate, iar în acest răstimp nu prea am avut prilejul să mă opresc și să mă întreb ce mă motivează.

Rolul meu profesional presupune să mă focalizez pe nevoile altora și să îi însoțesc în dezvoltarea lor, să găsesc soluții la probleme, să pun întrebări și să caut răspunsuri. La prima vedere, aceleași lucruri s-ar putea spune despre voluntariatul la Telefonul Verde. Toți am văzut filme în care oameni în pragul sinuciderii sunt convinși să coboare de pe bloc, să lase arma din mână – vrei să înveți acele cuvinte magice cu care să poți face același lucru, vrei să înveți cum să canalizezi prin tine energia care luptă cu moartea, distrugerea, entropia. Și încep orele de training. Începi să simți prezența reală a unor persoane reale, colegii voluntari. Înainte de a începe primul exercițiu de la training, îmi era teamă că voi face sau voi spune ceva aiurea, inima îmi bătea așa de repede, iar pentru câteva secunde am fost singură, ruptă de lume, eu cu teama mea. Ce a urmat după? Am conștientizat faptul că nu cuvântul care trântește ușa în nas morții e miracolul, ci conexiunea cu un alt suflet omenesc.

Să fii voluntar la Telefonul Verde înseamnă nopți lungi, alături de telefon. Ascultând tăcerea – atunci când nu sună nimeni; ca în povestea cu împăratul care cu un ochi râde și cu altul plânge, când telefonul tace te bucuri că în acel moment aparatul nu captează semnalul S.O.S. emis de un suflet disperat, iar în același timp te doare când te gândești la toți acei oameni care suferă în tăcere și la care nu a ajuns mesajul că existăm, ca să ne poată suna. Nopți lungi alături de telefon în care înveți că orele nu-s egale. O oră în care vorbești cu cineva, în care îi asculți povestea de viață, fără a judeca, fără a trage concluzii sau a da “rețete” pentru a-și trăi viața sau a-și rezolva problemele, poate trece mai rapid decât cinci minute în care telefonul nu sună. Nopți lungi care te învață să trăiești cu suspansul și incertitudinea, pentru că nu vezi, nu atingi, doar asculți, iar după ce se încheie convorbirea nu ai de unde ști ce va urma pentru omul de la celălalt capăt al firului. Paradoxal, asta pe mine m-a învățat, în același timp, să cred – în mine, în semnalele pe care corpul și mintea mea mi le transmit pe parcursul convorbirii, în vocea de la celălalt capăt al firului, în realitatea suferinței sale.

Să fii voluntar la Telefonul Verde înseamnă pentru mine că îmi asum în mod conștient rolul de voce anonimă în noapte, ecran de proiecție pentru filmul ascuns în cutia neagră a sufletului celui ce sună. Să ajuți necondiționat, să dăruiești, să faci bine merg mână în mână cu anonimatul; experiența de voluntar anonim m-a învățat să îi privesc și să îi ascult cu adevărat pe oamenii din jurul meu, să fiu mai atentă la nevoile lor, să fiu mai disponibilă, deschisă și prezentă în viețile lor – și în a mea.

Cel mai important element al experienței de voluntar la Telefonul verde, pentru mine, este reprezentat de legăturile de suflet cu colegii voluntari. Există o comunicare dincolo de cuvinte, care începe pe parcursul trainingului. Există apelurile de la o persoană în criză suicidară pe parcursul cărora voluntarul a reușit să schimbe perspectiva celui ce a sunat și să îl însoțească în alegerea vieții – acestea sunt bucuriile și victoriile pe care le simțim toți, ca întreg, ca grup. Există apeluri după care rămâi cu semne de întrebare sau care scot la suprafață vulnerabilități ale omului de sub haina de voluntar – acestea sunt asumate de toți, ca și grup, iar din ele învățăm împreună să mergem înainte și să fim acolo pentru cei ce au nevoie de noi. Există victoriile sau eșecurile, momentele de cumpănă din viața personală, pe parcursul cărora de multe ori ne-am susținut reciproc și am fost prezenți unii penru ceilalți.

Voluntariatul la Telefonul Verde înseamnă pentru mine sfidarea, noapte de noapte, a noțiunilor de singurătate și izolare. Înseamnă disponibilitatea de a fi mereu acela care face primul pas, deschide fereastra, deschide canalele de comunicare și crează premisele unei reale conexiuni.